Ca la sfarsit de an…

Posted: Decembrie 28, 2009 in Despre Viata, Lola's heart
Etichete:, , , , , , , , ,

Cu cata increderea, sperante si vise  priveam anul trecut acest an care isi ia zborul in borcanul cu amintiri. L-am digerat greu in incercarea de a ne lupta cu toate barierele economice si financiare. Ne-a afectat personalitatea si intreaga fiinta sociala si personala. De data asta vreau sa privesc in urma, sa vad unde am gresit, sa vad ce asteptari am avut si nu s-au indeplinit. Poate cu aceasta confesiune virtuala, voi reusi sa-mi adun fortele pentru a putea pasi liber si necompromis in noul an.

Pentru mine a fost un an cu bune si cu rele, ca pentru toata lumea. Cantitativ cele rele le-au depasit pe cele bune, dar din punct de vedere calitativ am avut parte de cele mai mari „bune” din viata mea. Nu pot sa spun decat „Multumesc” Entitatii care mi le-a oferit in momente in care planam in deriva prin micile si epuizantele probleme ale vietii. Mi-a fost oferita o umbrela pentru picatura chinezeasca a vietii de zi cu zi. Si cu umbrela aceasta ma indrept eu spre noul an.

hopeSi iata din ce e fabricata umbrela mea: din pasiunea si puterea de a fi eu insami, de a crede si de a fi curajoasa. Acum numele meu si intrega mea fiinta au cu totul alta rezonanta. Am invatat ca fericirea noastra nu depinde de cei din jurul nostru ci doar de noi insine. Putem sau nu sa alegem lucrurile care ne aduc zambete si clipe de bucurie, prietenii pe care dorim sa-i tinem alaturi si cartile pe care sa le citim, filmele pe care sa le vedem, felul in care vrem sa traim. Am invatat ca lucrurile mari cer rabdare si vizualizare. Am invatat ce esti mai fericit atunci cand daruiesti si cand NU esti TU centrul universului tau. Am invatat ca oamenii sunt mai complecsi decat par si ca in orice om poti gasi un univers profund si frumos pe care merita sa-l explorezi. Am invatat ca e mai usor sa dai sfaturi decat sa le urmezi.

babies

Umbrela mea e putere si curaj. Umbrela mea e noua Alexandra pe care o sa o vedeti, asculta si citi in anul 2010. Sunt asa cum vreau eu sa fiu si sunt mandra ca am gresit si ca am invatat. Sunt fericita ca sunt o eleva buna a vietii si ca invat mereu cate ceva de la voi toti.

Pentru anul viitor nu-mi voi face o lista de „Dos” si de „Don’ts” care sa ma priveasca acuzator si dezamagita la sfarsitul anului viitor. Ma voi reconfigura pe traseu si voi incerca sa iau deciziile corecte la fata locului. Evoluez in fiecare zi prea mult si prea repede pentru a tine pasul cu o lista din trecut care nu o cunostea pe Alexandra din viitor. Deci, la naiba cu lucrurile pe care vreau sa le fac la anul! Sunt sigura ca vor fi multe si frumoase si ca la sfarsit de 2010 de voi termina anul cu magna cum laude la materiile „lectii de viata”, „sentimente”, „putere”, „fapte bune”, „invataturi”, „personale”.

Va pupa Ale.

Anunțuri
Comentarii
  1. Corina spune:

    Astazi cred ca sunt pusa pe comentarii rautacioase, hihi. sau sunt pur si simplu mult prea sincera. Imi place ce-ai scris, imi place tonul optimist, dorinta nu numai de a infrunta greul, ci chiar de a da peste greutati care sa te cladeasca/caleasca, increderea in capacitatea ta ca fiinta umana, aspiranta la absolut.. (nu vodca, hehe). DAR nu-s de acord ca fericirea nu depinde de cei din jur, ci numai de noi insine. De fapt, trebuie sa-ti dau dreptate daca te-ai referit la calugarii budisti. In cazul lor, fericirea depinde doar de ei. In cazul nostru, celor fara toga portocalie, care nu ne putem dezbraca de dorinte si placeri, fericirea depinde pana si de la vanzatoarea de la alimentara de la coltul blocului. Fericirea ne-o gasim de obicei la capatul dorintei implinite sau in curs de implinire. In plasma de pe perete, in diploma de licenta, in casa cu gradina, in copiii frumosi si destepti, in vacanta exotica. Atata timp cat fericirea e legata de fiinte sau obiecte, depinde de acestea. Scuze pentru filosofia de doi bani, dar eu asa vad lucrurile (Cand o sa vad un om sarac, singur, lucid si bolnav fericit, atunci poate ca o sa cred ca fericirea depinde doar de noi insine.) Si pana la urma, poate ca e mai bine asa. Poate ca n-ar avea farmec sa te adapi din fericire ca dintr-o fantana aflata inauntrul tau si usor accesibila. Poate ca doar (chinuitorul si deloc scurtul)procesul obtinerii fericirii ne poate face sa simtim gustul ei adevarat.
    Pupici!

  2. Alexandra spune:

    Asa…e foarte adevarat ce spui matalutza acolo, dar probata pe pielea mea – teoria exprimata de subsemnata in post potrivit careia fericirea depinde doar de noi insine – iti spun cu mana pe suflet ca fericirea ca si scop (nu mijloc) depinde numai si numai de noi. Poti sa ai orice bun din lumea asta si cel mai fain boyfreind din lume si prieteni din plin, din pacate traim cu adevarat doar cu noi insine si numai noi putem lasa anumite lucruri frumoase sau urate sa ne intre in inima. Am avut momente in care le-am avut pe toate (aproape) si nu am fost nici pe departe fericita. Abia in momentul in care am inceput sa multumesc pentru tot ce am si sa ma simt bine asa cum sunt si sa petrec timp cu mine am inteles ca pot zambi si singura fara adieri din exterior.
    E doar teoria mea , vorba mea „ce spun eu nu-i lege”

    Ma repet: vreau blog de la tini, fataaaa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s