Chiar avem nevoie de o lista?

Posted: Ianuarie 6, 2010 in Despre Viata, Lola's heart, O Romanie de resemnati
Etichete:, , , , , , , , ,

Editorialele din reviste – lista pentru 2010, prietenii mei-lista de Do’s in 2010, incep sa ma simt complexata. Chiar e nevoie de o lista? Si trebuie neaparat sa o facem publica? La sfarsitul anului trecut postam ceva de ganul, (ma) citez: „Pentru anul viitor nu-mi voi face o lista de “Dos” si de “Don’ts” care sa ma priveasca acuzator si dezamagita la sfarsitul anului viitor. Ma voi reconfigura pe traseu si voi incerca sa iau deciziile corecte la fata locului. Evoluez in fiecare zi prea mult si prea repede pentru a tine pasul cu o lista din trecut care nu o cunostea pe Alexandra din viitor. Deci, la naiba cu lucrurile pe care vreau sa le fac la anul! Sunt sigura ca vor fi multe si frumoase si ca la sfarsit de 2010 de voi termina anul cu magna cum laude la materiile “lectii de viata”, “sentimente”, “putere”, “fapte bune”, “invataturi”, “personale”.

Asadar, m-as contrazice grav daca as incerca sa postez asa ceva, eu fiind firea rebela, impulsiva si prea pasionala ca sa ma las ingradita de niste task-uri care mai de care realizabile … sau nu. Singurul lucru pe care-l stiu este ca pentru mine 2010 va fi un an decisiv, din mai multe puncte de vedere. In primul rand profesional. Hai sa recunoastem: oricat de talentosi, frumosi si destepti am fi noi romanii (sau o parte din noi) , tara in care traim nu ne ofera prea multe. Si in plus, nici nu prea stiu sa devin bogata peste noapte, n-am radar de barbati cu bani si am un respect mult prea mare pentru mine ca sa ma dedic unor „practici” vechi de cand e lumea. Deci, aproape ca n-am nicio sansa in tara asta.

Boom-ul economic din 2008 imi umflase pieputul cu entuziasm si chiar credeam sa , in sfarsit, pot realiza multe din visele mele (apartament, o masina decenta, un job banos). Apoi a venit 2009, si ne-am dezumflat cu totii ca un balon de calitate discutabila, ne-am consumat intelectual, financiar si psihologic pana la epuizare, trezindu-ne la sfarsit de an cu sperantele in coma (alcoolica).

Previziunile pentru 2010 sunt sumbre, de aceea imi dau peste mana cand apuc telecomanda sa fac slalom printre canalele de televiziune. Urasc stirile pentru ca in afara de vesti proaste, boli porcine, somaj, crime, criza si Base, nu mai suntem informati cu nimic altceva. Noroc cu teoriile New Age si cu Secretul, ca altfel n-am mai avea nicio urma de pozitivism si sperante in noi. Se anunta iar un an de tras apa la WC dupa el , nu alta. Si atunci, ce sanse am eu, un simplu wedding planner si manager de evenimente, o vanzatoare de sentimente frumoase, fluturasi, flori, culori si veselie intr-o tara care nu-si poate plati dreptul la o zi perfecta (nunta)?

De aceea pentru mine, anul curent este decisiv. Iubesc aproape de fanatism job-ul meu dar nu ma incalzeste noaptea, nu-mi plateste consumatia din oras, nu-mi achita ratele la apartament (ce rate! mai intai imi trebuie macar un avans). Imi hraneste doar orgoliul si placerea profesionala. Ca doar, deh, am un job exotic si frumos. Asadar si prin urmare, am inceput sa privesc peste granite si sa iau in calcul posibilitatea de a lucra intr-o alta tara ( Vorba din cantec, „nu m-am nascut in locul potrivit”). Insa o sa fac tot posibilul sa iau tot ce-i mai bun din anul acesta si sa fructific toate oportunitatile romanesti, ca sa nu imi bag coada intre picioare si bagajul in mana si sa ma indrept spre alte natii. In cazul in care fructele s-au stricat definitiv, o sa adopt cu entuziasm expresia lui Sebi (nb. drag coleg, mare patron) ” In caz de ceva, saluuut!”.

De aceea nu vreau sa-mi fac o lista. Toate DO’s -urile  care ar tine de o lista (sa-mi iau apartament, Iphone, lectii de dans, CD-player pt masina,  cursuri de vanzari sau master in relatii publice etc) implica automat eforturi fianciare sutinute. Da, stiu, ca sa se intample lucrurile le care le doreste trebuie mai intai sa le „pui pe hartie” , sa le constientiezi, sa le vizualiazei, apoi sa le urmezi indeaproape. Cel putin asta spun „progamatorii neuro-lingvisti”.

Mi-e mila de lista pentru 2010. Oricat de mult incearca sa se formeze in creierul si asteptarile mele, eu nu o las sa se astearna pe blog. O sa tin in minte ce-mi doresc pentru anul acesta dar nu o sa le iau pe toate drept litera de lege. Reconfigurarea o sa fie de fapt singurul DO pe care o sa-l urmez. Sunt sigura ca va fi bine si ca pana la urma toate se vor rezolva de la sine, vorba mea „Ce se mai poate intampla?!” :D, mai ales ca aproape orice imi propun devine realitate.

Voi, restul, cei care v-ati scris naiv si entuziast DO’s-urile pt 2010 va urez bafta si buna sporire, dar va sfaturiesc sa nu uitati un lucru: cateodata ceea ce ne dorim nu este neaparat ceea ce este si bun pentru noi.

Va pupa Ale.

Anunțuri
Comentarii
  1. Ionut spune:

    Eu mi-am pus pe blog lista cu TO DO pentru 2010! In schimb faptul ca am facut-o publica ma motiveaza cu atat mai mult pentru a imi indeplini cele propuse, pentru ca imi place sa imi respect promisiunile in general si fata de mine in cazul de fata, pentru ca asa o pot vizualiza in permanenta fara sa fiu tentat sa omit voluntar sau involuntar ceva din ea. Intr-adevar lista initiala pleaca din cap si ajunge pe hartie, parerea mea ca cel mai bine e sa ramana acolo.
    Intr-adevar dupa boom-ul din 2008, in 2009 ne-am dezumflat incredibil iar 2010 se anunta tras la indigo; si intr-adevar Romania, tara in care ne-am nascut, nu ne ofera variante palpabile, optiuni viabile sau solutii optime. Dar cine dracu zice ca noi trebuie sa asteptam vreun miracol de la tara?
    Mai spui ca esti doar un simplu Wedding Planner si Manager de evenimente, ti se pare putin? Eu din exterior vad o persoana cu un potential mare, cu o capacitate de comunicare ridicata, abila, activa, serioasa, sociabila, profesionista……te afli si in acel procent de sub 5 % care pun o pasiune incredibila pentru jobul lor si se dedica irational de mult, dar ajungi sa te intrebi oare ce dracu e in neregula, ce nu functioneaza?
    Primul meu loc de munca adevarat a fost la Vodafone, entry-level sau Customer Service Representative, anii petrecuti acolo mi-au creat ideea despre cum trebuie sa arate un loc de munca, despre atmosfera profesionista, buna organizare si multe altele; dupa 3 ani am plecat la ICCO unde dupa un an am ocupat o poztie in middle-management, toate cunostintele acumulate la primul loc de munca + experienta si dramul de noroc sa ma aflu la timpul potrivit in locul potrivit mi-au dat aripi si am inceput sa cresc. Dupa un nou ciclu de 3 ani am plecat la MOTTO. Top-management de data asta! Am realizat ca toate eforturile mele, toate orele suplimentare, toate ideile bune, toate deciziile luate si toate rezultatele anterioare au fost rasplatite prin aceasta oportunitate cum o consider eu. Un lucru extrem de important este sa ai intotdeauna incredere maxima in tine, si poate mai important decat atata este sa ai o RABDARE de neclintit, eu asa am procedat!
    Alexandra, fi sigura ca va iesi un soare frumos si stralucitor pe strada ta, timpul intr-adevar le rezolva pe toate!
    Paradoxal firma (vodafone), care mi-a setat standardele, care mi-a oferit traininguri diverse, care m-a invatat sa fiu echilibrat, echidistant si profesionist, nu mi-a oferit nici o sansa sa cresc.
    Naiv si entuziast mi le traduc prin realist si optimist, indiferent daca vorbim despre o lista scrisa sau una imaginara.
    Cred ca am scris cam mult 😀 “Succesuri” cum ar zice o fatuca de prin batatura Romaniei.

    Ionut

  2. Alexandra spune:

    Noi sa fim sanatosi ca pe astia nu-i mai face nimeni bine… Bla, bla, bla… yady-yady-yada… Nici eu nu mi-am asternut lista de DO-s-uri pe niciunde, decat prin mintea mea, acolo unde o si vizualizez ori de cate ori am ocazia. Numai ca din 2008 pana in 2010 m-am tot reconfigurat pe traseu, am ajuns sa merg pe si mai multe trasee si sa-mi pierd identitatea in diverse job-uri. Rahat, fie vorba intre noi. Ca n-am reusit decat sa adun frustrari din punctul asta de vedere si sa nu mai fiu multumita cu ce fac. Si nu din cauza mea, ca sunt convinsa ca am potential pe care l-am si demonstrat in diverse ocazii. Si nici nu pot sa spun ca nu sunt apreciata de deverse persoane. Doar ca de „Bravo, foarte bine!” am podul plin. Am facut exact ce mi-a placut, intotdeauna, dar am ajuns ca din cauza unor factori exteriori mie sa nu-mi mai placa. Pai ce-i asta? Asadar, si la mine, anul asta va fi unul decisiv dpdv profesional. Voi face cam tot ce pot ca sa ma stabilizez financiar si sa ajung la independenta de care am cea mai mare nevoie. In caz de ceva, vorba voastra: saluuutt! Mi-am adunat jucariile si am plecat. Desi sper din toata inima ca solutia asta va fi aplicata doar intr-o ultima- ultima instanta… Nu de alta, dar eu cred ca nu conteaza unde te nasti, ci ca trebuie sa vezi potentialul locului si sa-l exploatezi. Unii mai jmekeri si mai destepti cu cateva minute decat mine au vazut asta si au profitat la maxim. Mai am si eu de crescut un pic…
    Si vorba lui Ionut: ti se pare putin ca esti wedding planner si manager de evenimente? Fataaa, da-ti doua palme si revino-ti! :)) Nu de alta, dar noi te iubim 😀
    Pusi!

  3. Alexandra spune:

    Ce dlagutz! Ubita, iti spun eu, sta in aer: o sa fie an bun pt toata lumea, mai ales pt noi, care meritam.
    Pup pt incurajari 😀

  4. Elena spune:

    Cel mai important in viata e sa ai hrana sufleteasca, trust me frumoaso! Da-i dracului de bani, fa ceea ce iti place si asa nu o sa dai gres nicicodata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s