Ce-ar fi fost daca…

Posted: Februarie 22, 2010 in Teoria chibritului aprins, Uncategorized
Etichete:, , , , , , , , ,

Zilele mele se scurg lin, fara mari evenimente. Am renuntat , momentan, la Alexandra sociabila, si am trecut la o alta parte a fiintei mele, focusata pe interioare omenesti, invatare, lectura, pictura… Am terminat cartea pe care o citeam si care imi amuza serile (Un an in Merde, Stephen Clarke) si ma indrept usor si sigur spre alimentare spirituala cu alt gen de lectura. Cand voi termina, va voi face un rezumat, promit.


Asta ca inceput…ceea ce vreau sa exprim azi este o tema pe care n-am abordat-o niciodata in scris, decat verbal-oral, cu prieteni, la un pahar de discutii interminabile: lucrurile neterminate, sau mai bine spus, puterea lucrurilor neterminate. Din categoria „teoria chibritului aprins” face parte si post-ul meu de azi. Adica, pareri subiective, personale, aprinse, fara concluzii palpabile si evidente…

Care-i treaba cu lucrurile neterminate? Exact, asta va fi intrebarea pe care ne-o punem ulterior „ne-terminarii” unui lucru: „care-i treaba?”, sau „ce-ar fi fost daca…?”

– O carte pe care am inceput sa o citim si am inselat-o cu alta, aparent mai intersanta, ne va privi acuzator de pe noptiera in fiecare seara sau ne vom aminti, periodic, despre subiectul neterminat, chinuit de curiozitate

– Un draft in blog, pe care l-am inceput la un moment dat, dar in pana de idei sau inconsistenta verbala, l-am abandonat

– O relatie neterminata corespunzator, in care sentimentele au fost acoperite violent si voluntar. O astfel de relatie ne va urmari tot restul vietii : ce-ar fi fost daca… In general, logica si mintea nu au nicio putere si niciun scut in fata intrebarilor si gandurilor ulterioare unui finish obligat sa se intample. Un finish care nu si-a urmarit linia fireasca, nu s-a intamplat si nu s-a stins de la sine. E ca o mancarime care apare periodic si care, indiferent de succesul clipei prezente, fericirea momentului, perfectiunea circumstantelor, trebuie scarpinata prin intrebari fara sens, prin ganduri ce fug involuntar spre acel finish neterminat.

Sunt sigura ca toti avem la activ, lucruri neterminate. Lucruri incepute prin impulsivitatea momentului, negarea realitatii, ignorarea clipei viitoare, lucruri pe care le-am inceput fara intentia de a le incepe si pe care le-am inchis brusc intr-un sertaras mental cu incuitoare stricata. Obsedante si cicalitoare, acestea se intorc in momente cheie, te fura clipe intregi si te aduc inapoi chinuit de incercarea de a construi un puzzle complet, fara piese lipsa.

Anunțuri
Comentarii
  1. godstp spune:

    Ce ar fi fost daca…
    ….as afla raspunsul la intrebari care nu le-am pus din orgoliu, ura, rusine, lipda de comunicar, si care ma toaca inca .
    …lumea ar fi cu tine la bine si la rau.Daca atunci cand iti este bine si oferi un zambet si un cuvant de alinare tuturor , toti apropiatii te privesc ca pe un om realizat , iar cand te afunzi intr-un viciu nimeni nu te plezneste sa te trezesti din el si intr-un final renunta la tine, isi gasesc alinarea in alte parti fara sa realizeze ca atunci aveai nevoie mai multa de ei . Si apoi te abandoneaza pe principiul „lasa ca e puternic , se descurca” .
    …ai avea putere sa te lupti cu toate , dar ajungi sa relaizezi ca ai nevoie ca lumea sa creada ea in tine pana la final.ca ai nevoie sa creada cineva in tine ca sa ai un motiv sa continui sa lupti. Cum sa fi puternic cand te zbati singur in intuneric , pentru ce sa lupti cand nu ai un motiv, sau e unul care ti se impune sau implnateaza artificial (cariera e solutia! baga ca bizonu pana cazi din picioare ca o sa iti fie mai bine. gimme a brake)
    …lumea nu ar renunta atat de usor la ceea ce ii face fericiti , amagindu-se ca o cariera, un trecator le va oferi linistea, cand de fapt sunt niste persoane slabe sub carcasa unei persoane dure si alimentate de pastile verbale menite sa serveasca un scop si nu au un rol de rezolvare. …daca au renuntat la ceea ce ii facea fericiti, cauta fericirea in 50 00 de locuri si actiuni si sunt prea orbi sa vada ca era langa ei?
    –intr-o zi as intelege de ce nu pot gasi ESENTA fericirii. de ce, odata, am fost ferit,si acum am un fel de ceata pe suflet/ochi care se disperseaza temporar la o iesire cu amicii , dar seara, in solitudinea zgomotelor de masini care se mai aud vuind pe starda , din ce in ce mai rare, tristetea revine . pentru ca nu am luptat cand/pentru cine trebuia? sau am dat cu piciorul la tot pentru un nimic, o iluzie?
    –oamenii ar LUPTA cu putere pentru cei ce ii fac fericiti ?

    Momentan am ajuns la concluzia ca oamenii isi creaza ziduri in jurul lor , isi imputa dreptul de a fi fericiti, ucid copilul din ei pentru lucruri marunte, isi creaza tot felul de iluzii si SE CHINUIE , da` grav se chinuie sa CREADA in asta , ca vor gasi fericirea, cand de cele mai multe ori o au, au avut-o langa ei si au aruncat-o la cos si au acoperit-o cu un capac .

    Puzzle-ul il sparg oamenii cu mana lor, in cutie, in forma lui pura/originala , vine intreg , complet .

    All we need is love, in prezenta iubiri, intrebarile tampite isi pierd rostul , pentru ca totul in jurul tau e inconjurat de o lumina stranie, caci serile sunt rareori triste.

    desigur tot ce spun aici e fantezie si nu are nici o legatura cu realitatea …

  2. Alexandra spune:

    Eu nu cred ca puzzle-ul vine intreg. Care ar mai fi farmecul de a-l construi?

    Fericirea nu sta numai in dragoste, ci in incercarea de a lupta mereu pentru ceea ce te face intreg, viu, motivat…Fericirea ar trebui sa fie calatoria spre „prefectiune”…

  3. godstp spune:

    „Fericirea nu sta numai in dragoste, ci in incercarea de a lupta mereu pentru ceea ce te face intreg, viu, motivat…”

    Of course. era vorba de o fantezie , nu are legatura cu realitatea 🙂 Era din ciclul ce ar fi daca…

    Si puzzle-ul vine intreg , doar ca il facem bucati si incercam sa gasim piesele pentru a reuni iar integrul. Puzzle-ul devine intreg atunci cand esti fericit , cand gasesti dragostea, cand iti gasesti satisfactia profesionala si INCA mai ai lucuri frumoase care le poti face/le doresti, dar ESTi deja fericit. La asta ma refeream prin „vine” = in starea pura, in forma de intreg, puzzle-ul este intreg cand..

    Fericirea nu exista, este un ideal, ideal ce trebuie identificat cu absolutul (evident). Dar nici absolutul nu exista, nu este demonstrat. Totul este o incercare a omului de a fi fericit ( de la cel mai mic paysan pana la cel mai fucking genious ) si de a se imbunatatii, a se impinge mai sus, mai mult, mai bine, mai bine..problema e ca unii cad prada unor capcane in cautarea acestui ideal si raman in acel loc, uneori li se intinde o mana, sunt ajutati sa se ridice si isi continua drumul spre absolut, dar de mai multe ori , sunt calcati in picioare si se afunda ei acolo mai mult. rari sunt cei care se ridica in timp ce sunt presati pe capatai.
    Selectie naturala? Nu. natura egoista a omului. e un fapt normal, e in adn, in natura umana. Nu exista oameni buni. cei ce incearca sa fie buni mereu, o fac pentru ca ei cred ca vor fi fericiti , deci si ei sunt in cautarea acestui ideal (de fericire). Nu se pot identifica cu aboslutul in absenta unei lumi sublime, deci nu pot fi tot timpul buni, deci nu sunt altruisti mereu. Antonimul altruismului este egoismul. In incercarea de a te mentine altruist ajungi sa fi egoist,
    Paradox, ca si multe alte lucruri ce se intampla in viata.
    Viata , savoarea vietii este data totusi de paradoxuri (cand iubesti esti ilogic este si acesta un exemplu ) , de acest perpteuum mobile numit „viata” . Te tine in priza, te doboara, te face sa te topesti, sa tipi , sa plangi sa razi cu lacrimi de fericire, sa iubestim sa urasti, sa fi egoist, sa vrei mai mult, sa cunosti, sa ai, sa speri, sa razi, sa urlii in tine de fericire. Cum reuseste? Cauti fericirea , idealul, sublimul.
    Probabil nu o vei gasi dar incercarea este a naibii de palpitanta !
    Nu exista fiinta umana care sa nu caute fericirea, in diferitele ei forme, si toti tind spre absolut (constient sau inconstient) . Eu ma refeream in post-ul anterior la ce confera doza cea mai mare de „fericire” : dragostea. Nu este totul, este foarte greu de definit daca nu imposibil , la fel cum si fericirea este greu de definit daca nu imposibil, motiv pentru care cred, de multe ori ca aceste concepte sunt, in esenta unul si acelasi. poate ma insel , este parerea mea si cred ca nu ai nimic fara iubire, fara afectiune celei la care tii cel mai mult, nu ai nimic chiar si atunci cand partea materiala nu mai ete o problema. trust me..

    In fine, evident, doar fantezii, nimic ancorat in realitate.
    Dar ce ar fi daca..

  4. Corina spune:

    Stiu si eu doua versuri si in sfarsit, pot sa le folosesc, ca-s la obiect!!!!!!!!!!!! (sau, ma rog, asa mi se pare mie…) Si anume:
    N-a fost nimic din tot ce-ar fi putut sa fie
    Si tot ce-ar fi putut sa fie s-a sfarsit.
    Ion Minulescu, parca.
    Si acum, pentru distractie maxima, analizati propozitiile in fraza:)) Sau daca nu, analizati-le pur si simplu.
    Viata omului ar fi mult mai simpla si nu i-ar mai muri neuronii pe capete daca si-ar sterge din vocabular „ce-ar fi fost daca” sau „ce-ar fi daca”. Desigur, daca tot vreti sa va bateti capul cu asa ceva, I’ve got good news: universurile paralele s-ar putea sa existe (a se gugali exemplu lui Schrödinger cu pisica sau al lui Hugh Everret), asa ca „ce-ar fi fost daca” in alt univers e de fapt, „este”. Depinde de noroc in care dintre universuri te afli… Ala in care ai fi putut sa fi fericit sau ala in care esti fericit:)
    Better luck next time!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s