Fata din spatele cortinei

Posted: Mai 3, 2010 in Lola's heart, Uncategorized
Etichete:, , , , , ,

M-a tentat. Recunosc. M-a tentat sa stiu toate amanuntele, tracul, emotiile si nebunia din spatele cortinei. Locul de spectator care mi-era pregatit era mereu gol. Am preferat sa ma furisez in spatele cortinei. Inconstienta, tineretea, lipsa autoconservarii m-au impins sa ridc usor cortina si sa penetrez cu o curiozitate impulsiva pregatirea unui spectacol.

Toate aspectele vietii mele s-au alaturat si indreptat catre aceasta inconstienta. Daca, din intamplare, ma nimeresc spectator, deja arta si talentul actorilor, punerea in scena si decorarea nu ma mai impresioneaza. Stiu exact prin cate s-a trecut ca sa se ajunga la asta. Cate emotii, cati nervi, cate iluzii, cate probleme si cata truda, munca si greutati au dus la acest spectacol.

Curiozitatea s-a transformat in plictis patologic. Intr-un gol de entuziasm si de bucuria aplauzelor de dupa spectacol. M-am integrat atat de usor in organizarea din spatele scenei incat am uitat sa ma bucur de fericirea de a fi spectator. De a simti ca tot ceea ce se intampla dincolo de cortina imi e destinat mie si nu e nevoie sa stiu si sa cunosc travaliul nasterii unui spectacol.

Mi-e pur si simplu greata de interpretarea actorilor, care inainte de a pune piciorul pe scena au injurat si scuipat, s-au agitat, s-au ofticat si frustrat … iar apoi au pasit pe scena jucandu-si rolul ; de praful care trebuie curatat si ordinea care trebuie facuta inainte de un spectacol. Uneori blestem ziua in care am ales sa cunosc. Ziua in care am ales informatia si duritatea adevarului in locul entuziasmului, naivitatii si bucuriei de a fi spectactor.

Odata ce ai calcat in spatele scenei, nu mai e cale de intoarcere, poate doar cu o puternica spalare a creierului.

Sunt fata din spatele cortinei. Te vad cum iti pregatesti speechul, cum iti cureti costumul, cum te agiti sa iasa totul bine. Cum iti pregatesti zambetul pentru a te arata fara cusur spectatorilor. Eu sunt singura care iti stie adevarata fata, sufletul tremurand de emotie, munca pe care o depui sa-i multumesti pe altii. Te vad cum iti joci perfect rolul, cum te inclini si pasesti inapoi in culise. Am fost credibil? Oh da! Crede-ma, ai fost foarte credibil! Si atunci ma intreb, oare fata din spatele cortinei nu are dreptul la zambet, la propriul ei show, la atentia pe care tu o acorzi spectatorilor tai?

In culise e initial tentant, real si profund, sexy de dureros. Dar ajungi sa cauti din priviri, din spatele cortinei grele, cu mainile tremurande, locul tau de spectator, care acum e ocupat de altcineva.

Anunțuri
Comentarii
  1. Ionut spune:

    Extraordinar ai scris! Nu pot decat sa te admir!

  2. Alexandra spune:

    Multumesc … prea multi ne regasim aici …

    • Ionut spune:

      Destul de multi ce-i drept. Unii au fost, dar au schimbat scena si teatrul, e un ciclu pana la urma……trebuie sa jucam toate rolurile 😉

  3. George spune:

    Eu sunt vagabondul vietii mele.

  4. George spune:

    Recomand piesa

  5. Alexandra spune:

    Vagabondeala placuta~

  6. Ion spune:

    Te inteleg perfect Alexandra,

    Esti singura si scarbita. Parca toata lumea se pierde intr-un arhetip uman care devine din ce in ce mai putin natural si capata forme vulgare. O forma de viata care nu e a lor dar totusi de care se prind cu dintii.

    Dar poate tu ai o problema. Poate ca lumea e exact asa cum trebuie, asa cum a ales. Si in ciuda frustrarilor tale, nu reusesti sa realizezi ca tu esti cea care se schimba si isi traieste viata prin prisma unor premise false.

    O viata curata, lipsita de griji, lipsita de temeri, pericole si numai nesiguranta unei voci care iti striga numele noaptea pe o strada prost luminata e de ajuns sa te aduca in pragul disperarii si angoasei. Asa ajung fetele violate, si asa ajung din fiinte umane, doar victime ale unei societati prea crude pentru niste suflete atat de fragile.

    Iti recomand sa te trezesti din reverie si sa incepi sa nu iti mai plangi de mila.

  7. Alexandra spune:

    Esti ca o foaie de hartie, cand tai, te pisca de te ia naiba. Primul impuls? Saliva e cel mai bun medicament. Deci ne sugem degetu’ taiat si insangerat si apoi trece …
    Nu-i bai, postul e doar o regurcitare verbala a unei stari de profunda scarba. Azi sunt asa, maine incep sa scriu eu insami replicile actorilor, urmand ca mai apoi sa uit si sa ma bucur ca o cretina de pe scaunasul meu de spectator.
    Mersi de comment!
    Ma duc sa caut bucataria ;P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s