Fata din spatele cortinei

M-a tentat. Recunosc. M-a tentat sa stiu toate amanuntele, tracul, emotiile si nebunia din spatele cortinei. Locul de spectator care mi-era pregatit era mereu gol. Am preferat sa ma furisez in spatele cortinei. Inconstienta, tineretea, lipsa autoconservarii m-au impins sa ridc usor cortina si sa penetrez cu o curiozitate impulsiva pregatirea unui spectacol.

Toate aspectele vietii mele s-au alaturat si indreptat catre aceasta inconstienta. Daca, din intamplare, ma nimeresc spectator, deja arta si talentul actorilor, punerea in scena si decorarea nu ma mai impresioneaza. Stiu exact prin cate s-a trecut ca sa se ajunga la asta. Cate emotii, cati nervi, cate iluzii, cate probleme si cata truda, munca si greutati au dus la acest spectacol.

Curiozitatea s-a transformat in plictis patologic. Intr-un gol de entuziasm si de bucuria aplauzelor de dupa spectacol. M-am integrat atat de usor in organizarea din spatele scenei incat am uitat sa ma bucur de fericirea de a fi spectator. De a simti ca tot ceea ce se intampla dincolo de cortina imi e destinat mie si nu e nevoie sa stiu si sa cunosc travaliul nasterii unui spectacol.

Mi-e pur si simplu greata de interpretarea actorilor, care inainte de a pune piciorul pe scena au injurat si scuipat, s-au agitat, s-au ofticat si frustrat … iar apoi au pasit pe scena jucandu-si rolul ; de praful care trebuie curatat si ordinea care trebuie facuta inainte de un spectacol. Uneori blestem ziua in care am ales sa cunosc. Ziua in care am ales informatia si duritatea adevarului in locul entuziasmului, naivitatii si bucuriei de a fi spectactor.

Odata ce ai calcat in spatele scenei, nu mai e cale de intoarcere, poate doar cu o puternica spalare a creierului.

Sunt fata din spatele cortinei. Te vad cum iti pregatesti speechul, cum iti cureti costumul, cum te agiti sa iasa totul bine. Cum iti pregatesti zambetul pentru a te arata fara cusur spectatorilor. Eu sunt singura care iti stie adevarata fata, sufletul tremurand de emotie, munca pe care o depui sa-i multumesti pe altii. Te vad cum iti joci perfect rolul, cum te inclini si pasesti inapoi in culise. Am fost credibil? Oh da! Crede-ma, ai fost foarte credibil! Si atunci ma intreb, oare fata din spatele cortinei nu are dreptul la zambet, la propriul ei show, la atentia pe care tu o acorzi spectatorilor tai?

In culise e initial tentant, real si profund, sexy de dureros. Dar ajungi sa cauti din priviri, din spatele cortinei grele, cu mainile tremurande, locul tau de spectator, care acum e ocupat de altcineva.