Posts Tagged ‘ura’

Irina 2

Posted: Iulie 28, 2011 in Roman
Etichete:, , , , , , , ,

Aparent Irina vrea binele oricui. Cu orice pret, as putea zice. Te cearta ca fumezi, ba mai mult iti ia si pachetul de pe masa si il baga tacticos in geanta ei.

–          Gata, ai fumat destul pentru azi. Iti ajunge.

Acest lucru iti provoaca o mica confuzie:

–          Mama, tu esti?

–          Ai idee cat rau iti fac aceste tigari?

–          Nu tin neaparat sa mor sanatoasa, ii explici.

–          Pe naiba! Si stii ca cei mai vizati spre imbolnavire sunt fumatorii pasivi? Iti arunca ea acuzator. Mi-ai umplut hainele de fum. Bleah! Irina e dezgustata de-a dreptul.

–          Sa inteleg ca mi-ai luat pachetul cu tigari de pe masa, cumparat cu banii mei pentru ca iti doresti sa fiu sanatoasa sau ti-e prea mila de hainele tale?

–          Tu poti sa te omori daca vrei, dar eu tin prea mult la santatea mea, conchide Irina.

–          Aha, atunci poti sa te muti la alta masa.

Irina, neasteptandu-se la acest rapsuns, isi schimba rapid tactica devenind ea insasi o victima:

–          Dupa ce ca iti doresc binele, tu esti rautacioasa cu mineeee!

Isi da seama ca tactica asta nu i se potriveste deloc, asa ca ca revine ca un boomerang la starea ei fiintiala de rautate:

–          Da’ stii ce? Ia dispari tu la alta masa ca nu sunt nevoita sa-ti respir eu aerele toxice!

–          Ok, dar imi dai si pachetul inapoi?

–          Normal ca nu! E confiscat!

–          Bine, doamna invatatoare, dar sa stiti ca nu sunteti singura care respira aere toxice. Stiai ca omenii care stau un timp mai lung langa persoane pesimiste si ciufute au mai multe sanse de a se imbolnavi?

–          Ce vrei sa spui cu asta? Irinei nu-i vine a crede

–          Nu te-aud…m-am mutat la alta masa.

Si gata, Irina te-a sters din lista ei de prieteni. Pentru ca nu te-a putut convinge sa te lasi de fumat si pentru ca esti un caz pierdut si pentru ca coclesc viciile-n tine. Este sub nivelul ei sa umble cu cineva ca tine.  Nu din alte motive, cum ar fi faptul ca ii poti contesta usor replicile obosite. Bineinteles.

Nu te astepta niciodata ca Irina sa se bucure cu si pentru tine. Orice bucurie ti se intampla, sigur a fost o coincidenta bizara care se cere a fi indelung analizata de ochiul ei vigilent:

–          Am auzit ca Iulia a fost ceruta in casatorie, o anunta cineva.

–          Mda, porbabil o fi ramas gravida. Ca n-as intelege de ce ar cere cineva in casatorie o fiinta atat de anosta.

Sau:

–          Am luat examenul! Ii spui stralucind de fericire

–          Ahh, v-au lasat ca copiati, iti va arunca ea.

–          Nu, n-am copiat, te aperi tu.

–          Atunci cu siguranta profesorul care a corectat lucrarile spritase ceva inainte.

Acest lucru n-ai cum sa-l verifici asa ca o trimiti in gand in origini si suni pe altcineva sa-i dai vestea cea buna.

Dar sa te puna naiba sa nu te bucuri pentru fericirile ei, ca esti cel mai “nasol”, “egoist” si “insensibil” om de pe Terra. Daca cumva incepi sa fii in asentimentul ei de bucurie, atunci pregateste-te psihic sa auzi toate prin cate a trecut ca sa merite acest lucru. Off, Doamne, ca numai ea este atat de oropsita de soarta incat sa dea numai peste idioti:

–          Tocmai mi-am luat permisul, te anunta.

–          Super! Felicitari.

–          Ce felicitari? Vrei sa zici ca sunt o eroina! arunca Irina intriga subiectului.

–          Eroina? De ce?

–          Vai, nici nu-mi vine sa-ti povestesc prin cate am trecut pentru permisul asta. Deci, eu chiar il merit.

–          Pai daca nu-ti vine, eu nu te retin…

–          Pot sa-ti spun ca mi s-a distribuit cel mai idiot politist din istoria omenirii la examenul de traseu?

–          Nu se poate! Aceasta trebuie spusa cu mult patos, implicare si mirare. Musai doua palmute pe fata ca sa pari veridica si gurita cascata larg. Daca te tine tupeul, poti sa incepi sa-ti smulgi si parul din cap, apoi sa iei o mana de tarana de pe strada si sa ti-o torni in cap, stand in genunchi si strigand cat te tin plamanii: “NU, NUUU asta NUUU!” Irina sigur va aprecia acest gest de puternica si sincera implicare amicala.

–          Asa ca cel prost din curtea politiei m-a frecat doua ore pe traseu. Fa stanga aici, fa dreapta acolo. Nu dreapta asta, celalalta dreapta. E prea mult 80 km/h in oras. Auzi, prea mult! Opreste semnalizarea pe stanga ca facem dreapta. Nu calca batranica de pe trecere. Opreste sa-i recuperez geanta pe care i-ai agat-o cu bara. Nu raspunde la telefon cat conduci, si tot asa. In final m-a pus sa urc in rampa unde bineintels de la stresul pe care l-a bagat in mine idiotu’ baltii, m-am pierdut.

–          Si? Din nou, acesta scurta intrebare trebuie adresata cu foarte multa curiozitate compatimitoare.

–          Cum “si?”” Mi-a murit motorul!

–          Nu se poate! Patos analog si pentru aceasta propozitie. Si ce-ai facut?

–          Ala a inceput sa urle la mine cand deja incercasem a cincea oara sa pronesc motorul, am scapat frana si masina a alunecat in spate. Si asta numai din cauza idiotului care m-a stresat la maximum!

–          Si pana la urma?

–          Pana la urma mi-a spus sa ma pica. Nu pentru ca mi-a murit motorul de cinci ori, pentru ca i-am agatat babei alea senile geanta, care in loc sa stea acasa, umbla ca nebuna pe strazi sau  pentru ca l-am injurat de ma-sa aia proasta care l-a facut, ci pentru ca am lovit o alta masina din spate.

–          Ai facut accident? deja nu mai trebe sa joci rolul afectatei, povestea este prea tare ca sa nu mai poti fi reala.

–          Un pic de tot, adica nu a venit SMURD-ul sau ceva de genul. O simpla masina de salvare si un om lesinat nu e mare branza. Sincer. Se putea si mai rau. Dar totul a fost numai din cauza lui, nu uita. Cum sa conduci doua ore? E obositor, chiar si eu obosesc. Stii? Apoi m-a stresat si a indraznit sa ridice tonul la mine. Eu, care sunt o finuta. Pai a trebuit sa-i spun ceva “de dulce” nebunului.

–          Doamne, l-ai injurat pe politist…

–          Merita! Nesimtitu’! Pai asa se vorbeste cu mine?

Pesemne ca “nesimtitu’” nu cunostea cele 10 porunci irinesti, ca altfel nu indraznea.

–          Si pana la urma?

–          Pana la urma l-am sunat pe tati. Ca stii ca tati lucreaza acolo unde lucreaza el si e mare smecher, imi face Irina din ochi.

–          Mda, lucreaza acolo. Logic.

–          Asa, si i l-am dat pe politist la telefon si tati nu stiu ce i-a explicat. Probabil ca i-a spus ce fata extraordinara si talentata, o soferita etalon. Si gata, am luat permisul! Nu pot descrie fericirea din ochii Irinei si mandria de sine.

–          Oau! Deci tati a rezolvat…

–          Nu, draga! Tati doar i-a confirmat idiotului cat de talentata si de buna sunt eu. Ca asta habar n-avea pe lume traieste si cu cine are de a face. Doamne, prin cate am trecut! Merit ceva fain de tot pentru ca mi-am luat permisul. Chiar merit! Hmm, oare ce face Cosmin? Nu ma scoate el la un restaurant sic, demn de o noua soferita?

Desi obositoare si enervanta, Irina stie sa se vanda extrem de bine. Lucru care nu-i foloseste neaparat in relatiile sociale, dar macar iluzia despre perfectiunea ei si a vietii sale ramane neatinsa de complexe si frustrari. Aparent, ea nu accepta compromisuri si cai de mijloc, este asa cum vrea ea sau deloc. Totul sau nimic. Agresiv, autoritar, isteric, tipator si evident. Cat se poate de evident. Defectele nu sunt decat niste calitati mai subtile iar greselile sunt doar experiente urate, provocate de cei din jurul ei.

M-a frapat de multe ori limbajul ei violent si trivial pentru o fiinta atat de “delicata” ca ea si gama extrem de larga a epitetelor pe care le aplica fara nicio jena celor din jur: idiot, nebun, handicapat, lesinat, prost, urat, anost, nesimtit, stramb, enervant, inapt, ratat si asa mai departe. Odata ce ti-a lipit gratuit si geneors pe frunte eticheta, nu mai e nicio sansa de a-ti reabilita imaginea. Uita, asadar, ca ai un nume de botez. Astfel, nimeni nu o place pe Irina. Sunt sigura ca nici chiar mama sau iubitul ei. Nu mai vorbesc de amici care in mod clar, atunci cand intra pe messenger sau pe facebook si ea este acolo on-line, destepta si perfecta, apasa infricosati butonul de invisible. Nu m-as mira sa faca si Ala la fel.

Irina e genul ala de persoana care nici macar nu te cunoaste si isi permite sa fac comentarii rautacioase. Daca cumva postezi pe blogul tau o istorioara, un fapt sau ceva mai mult sau mai putin personal, iti vor aprarea tot felul de comment-uri de genul:

“Ce porcarie! Fa-ti rost de o viata, frate!” sau

“Asta e cel mai prost post pe care l-am citit vreodata.” sau

“Tot ce reiese din ce ai scris este ca esti un frustrat si un alienat si ai nevoie rapida de un doctor. Psiholog, bineinteles.”

Nu neg libertatea opiniei, dar nici nu agreez ca cineva sa te trimita la Spitalul de nebuni de cate ori mintea iti naste vreo idee mai mult sau mai putin creativa si vrei sa o expui public. Probabil in cazul acesta, principiul dupa care Irina se conduce este urmatorul: daca nu poti sa-l distrugi, atunci umileste-l, fa-l sa se simta prost si fara o viata decenta. Sau daca tu n-ai niciun gram de imaginatie si de creativitate, atunci arunca cu noroi de dupa poarta monitorului si razi in sinea ta mandra de fapta deosebit de inteligenta pe care ai facut-o.

De aceea, pentru Irina, artistii, scriitori sau oricine incadrat la categoria imaginatie si arta sunt doar niste ratati fara ocupatie, cu mintea odihnita, destrabalati si aiuriti care fac umbra pamantului degeaba si pe deasupra lumea mai si plateste sa-i vada, sa-i auda, sa-i citeasca. Ce mai, o lume data peste cap. Ii atragi atentia automat daca esti avocat, politician, patron, doctor sau ai orice functie importanta si reala, demna de respectul ei. Daca mai asezonezi meseria decenta cu o masina categoria “oau!” si cu un portofel plin, atunci in mod clar esti preferatul ei. O fata ca Irina se agata la bar cu aceasta replica: “De obicei nu sunt asa de inalt dar stau bine pe portofelul meu.” Si i-ai castigat inima pentru totdeauna.

Dar nu, sa ne intelegem! Irina nu este o materialista ci doar isi cunoaste foarte vine valoarea. Irina nu este rea, ci doar sincera. Ea nu e narcisista, este doar constienta de calitatile ei. Ea nu greste, i s-au pus doar bete-n roate. Nici nu este nevoie sa fie creativa si amuzanta, pentru ca in pregatirea ei, aberatiile intelectuale, artistice si de orice alta natura decat cea pragamtica sunt scoase automat din functie. O persoana ca ea nu-si permite sa bata apa-n piua. Replicile ei sunt scurte, dure, adevarate. Stie sa se faca inteleasa.

Nu-i plac bancurile, cartile, filmele siropoase sau fara un final concret, evident si clar. Nu-i plac oamenii decat daca au acel ceva “profitabil” in ei si care-i sunt de folos la un moment dat in viata. Si, bineinteles ca nu-i place munca in echipa.