I hope life isn’t a joke, because I don’t get it.
Sunt total haotica. Psihologii m-ar declara pe loc labila psihic si m-ar intreba de mama. Asta numai in cazul in care „problema mea” nu li s-ar parea ca ar fi doar un esec profesional pe care nu vor sa si-l adauge in palmares. Sunt un dezastru dragut.
M-as caracteriza boema si hedonista. Dar atunci masochismul fiintial, drama si nervii si-ar cere drepturile. Uneori imi place sa sufar. Si sufar frate pana ajung sa rad de mine. Da, uite asa, incep ca o nebuna sa rad de mine. „ce-ai fata”, imi spun,” nu ti-e bine asa vesela si nepasatoare?” „Nu, nu mi-e bine, vreau adrenalina negativa, vreau sa simt cu imi intra unghiile in palma cand inclestez pumnii”.
Am momente cand iubesc de ma doare, pe oricine, gratuit. Dupa aceea incep sa adun datoriile sentimentale. Urat, urat de tot. Apoi imi cer iertare. Apoi uit. Apoi, ma trezesc in miez de noapte, dupa un cosmar afurisit in care se face ca raman singura, singurica pentru tot restul vietii si imi spun: „De azi ma schimb. Gata s-a terminat cu incapatanarea si cu talentul nativ de a alunga pe oricine din jurul meu.” Apoi, dimineata tarziu cand ma trezesc de-a binelea, urasc pe toata lumea, in mod egal, fara sa fac diferente. Doctorul spune ca e din cauza tensiunii mici, si eu ma bazez pe asta.
Imi imaginez prietenii in tot felul de impostaze. Nu sexuale, desi… De exemplu, cum ar fi sa aiba un accident de masina si eu sa le duc portocale la spital si sa-i var in buzunar asistentei 100 de lei ca se se comporte decent. Ciudat … Apoi ma gandesc cum ar fi sa am eu un accident si sa ma trezesc dupa o coma adanca cu o mare revelatie asupra vietii pe care sa o impartasesc tuturor ca un fel de Mesia blond, urban-funcky.
Intr-o singura zi am reusit sa sparg ceasul de pe perete (involuntar), o sticla de parfum (involuntar) si sa imprastii pe jos un bol plin cu bomboane mici, mici de tot, care se tot ivesc si acum de dupa canapea. Fratele meu a decis ca trebuie neaparat sa vad un doctor. I-am raspuns sa vina el sa ma vada daca chiar vrea. Imi uit esarfele, umbrela, manusile, telefonul peste tot pe unde ma duc. Argumentez ca e un motiv ca sa te vad din nou.
Plang la filme dubioase. Rad la drame si sunt foarte critica si rea cu personajele din filme care numai la final, in fata altarului au curajul sa admita adevarul. Persoane ca astea nici macar nu merita un happy-ending. Ce-au facut tot filmul, s-au bagat in tot felul de rahaturi (cica amuzante) si deodata, vazandu-se in fata altarului, Duhul Sfant coboara peste ei si ii fac sa vada adevarul. Fuck it, it’s go time! Ma enerveaza cinematografia americana, desi deseara, probabil o sa vad o comedie romantica, pentru ca da! uneori chiar vreau sa ma enervez. Asa, degeaba.
Uneori am impresia ca sunt un conglomerat de persoane adunate ca sardinele in corpul meu si care isi fac rau unei alteia, incercand sa iasa la iveala. S-au inventat bonurile de ordine, fratilor! pe rand, ca speriem lumea. Intr-o perioada buna a vietii mele i-am denumit prieteni imaginari si le gasisem fiecaruia o intrebuintare: unul era piroman, altul se juca mult cu cutitele, altuia ii placeau bombele. Pe restul le-am numit vocile din capul meu pentru ca nu trecusera testele.
Nu-i bai. De felul meu sunt foarte normala. Nu-mi plac prajiturile cu crema, maioneza si varza. Desi, intr-un zodiac mi se spunea ca, taur fiind, ar trebui sa incerc o meserie de „degustator de maioneza” sau daca nu, un „pom star” (exact asa scria: „pom” nu „porn” star, dar banuiesc ca a fi o vedeta printre copaci nu e un lucru prea usor). In rest gusturile mele sunt destul de decente.
Am o gramada de prieteni (nu numai imaginari) pe care daca i-as aduce impreuna in aceeasi incapere s-ar omori intre ei. Cel mai greu imi e de ziua mea, pe care o sarbatoresc ca Sanziana cu pletele de aur, trei zile si trei nopti, de cateva ori cu fiecare gasca. Nimeni nu intelge cum pot avea priteni atat de pestriti, total dieriti unul de ceilalti. Dar va pot argumenta ca dupa o noapte cu Bob (prietenul meu imaginar de-i plac mult cutitele) oricine e invitat sa fie prietenul meu real. Orice defect e acceptat, oricum nu poate avea mai multe ca mine. Sunt in siguranta.
Sunt haotica. Acest post e haotic. Si mai vreau sa scriu si o carte. Probabil va iesi la fel de haotica ca mine.
Maine voi descopri un alt nivel al haotismului.
Cu drag, a vostra.
PS. Ahhh, si as vrea sa castiga la lotto, dar nu cu 6 din 49. Vreau sa nimeresc doar 5 numere.!
Perfectly imperfect 