Cum sa iei plasa – la moda

Originalitate? Oh, da!

Chiar avem nevoie de o lista?

Editorialele din reviste – lista pentru 2010, prietenii mei-lista de Do’s in 2010, incep sa ma simt complexata. Chiar e nevoie de o lista? Si trebuie neaparat sa o facem publica? La sfarsitul anului trecut postam ceva de ganul, (ma) citez: „Pentru anul viitor nu-mi voi face o lista de “Dos” si de “Don’ts” care sa ma priveasca acuzator si dezamagita la sfarsitul anului viitor. Ma voi reconfigura pe traseu si voi incerca sa iau deciziile corecte la fata locului. Evoluez in fiecare zi prea mult si prea repede pentru a tine pasul cu o lista din trecut care nu o cunostea pe Alexandra din viitor. Deci, la naiba cu lucrurile pe care vreau sa le fac la anul! Sunt sigura ca vor fi multe si frumoase si ca la sfarsit de 2010 de voi termina anul cu magna cum laude la materiile “lectii de viata”, “sentimente”, “putere”, “fapte bune”, “invataturi”, “personale”.”

Asadar, m-as contrazice grav daca as incerca sa postez asa ceva, eu fiind firea rebela, impulsiva si prea pasionala ca sa ma las ingradita de niste task-uri care mai de care realizabile … sau nu. Singurul lucru pe care-l stiu este ca pentru mine 2010 va fi un an decisiv, din mai multe puncte de vedere. In primul rand profesional. Hai sa recunoastem: oricat de talentosi, frumosi si destepti am fi noi romanii (sau o parte din noi) , tara in care traim nu ne ofera prea multe. Si in plus, nici nu prea stiu sa devin bogata peste noapte, n-am radar de barbati cu bani si am un respect mult prea mare pentru mine ca sa ma dedic unor „practici” vechi de cand e lumea. Deci, aproape ca n-am nicio sansa in tara asta.

Boom-ul economic din 2008 imi umflase pieputul cu entuziasm si chiar credeam sa , in sfarsit, pot realiza multe din visele mele (apartament, o masina decenta, un job banos). Apoi a venit 2009, si ne-am dezumflat cu totii ca un balon de calitate discutabila, ne-am consumat intelectual, financiar si psihologic pana la epuizare, trezindu-ne la sfarsit de an cu sperantele in coma (alcoolica).

Previziunile pentru 2010 sunt sumbre, de aceea imi dau peste mana cand apuc telecomanda sa fac slalom printre canalele de televiziune. Urasc stirile pentru ca in afara de vesti proaste, boli porcine, somaj, crime, criza si Base, nu mai suntem informati cu nimic altceva. Noroc cu teoriile New Age si cu Secretul, ca altfel n-am mai avea nicio urma de pozitivism si sperante in noi. Se anunta iar un an de tras apa la WC dupa el , nu alta. Si atunci, ce sanse am eu, un simplu wedding planner si manager de evenimente, o vanzatoare de sentimente frumoase, fluturasi, flori, culori si veselie intr-o tara care nu-si poate plati dreptul la o zi perfecta (nunta)?

De aceea pentru mine, anul curent este decisiv. Iubesc aproape de fanatism job-ul meu dar nu ma incalzeste noaptea, nu-mi plateste consumatia din oras, nu-mi achita ratele la apartament (ce rate! mai intai imi trebuie macar un avans). Imi hraneste doar orgoliul si placerea profesionala. Ca doar, deh, am un job exotic si frumos. Asadar si prin urmare, am inceput sa privesc peste granite si sa iau in calcul posibilitatea de a lucra intr-o alta tara ( Vorba din cantec, „nu m-am nascut in locul potrivit”). Insa o sa fac tot posibilul sa iau tot ce-i mai bun din anul acesta si sa fructific toate oportunitatile romanesti, ca sa nu imi bag coada intre picioare si bagajul in mana si sa ma indrept spre alte natii. In cazul in care fructele s-au stricat definitiv, o sa adopt cu entuziasm expresia lui Sebi (nb. drag coleg, mare patron) ” In caz de ceva, saluuut!”.

De aceea nu vreau sa-mi fac o lista. Toate DO’s -urile  care ar tine de o lista (sa-mi iau apartament, Iphone, lectii de dans, CD-player pt masina,  cursuri de vanzari sau master in relatii publice etc) implica automat eforturi fianciare sutinute. Da, stiu, ca sa se intample lucrurile le care le doreste trebuie mai intai sa le „pui pe hartie” , sa le constientiezi, sa le vizualiazei, apoi sa le urmezi indeaproape. Cel putin asta spun „progamatorii neuro-lingvisti”.

Mi-e mila de lista pentru 2010. Oricat de mult incearca sa se formeze in creierul si asteptarile mele, eu nu o las sa se astearna pe blog. O sa tin in minte ce-mi doresc pentru anul acesta dar nu o sa le iau pe toate drept litera de lege. Reconfigurarea o sa fie de fapt singurul DO pe care o sa-l urmez. Sunt sigura ca va fi bine si ca pana la urma toate se vor rezolva de la sine, vorba mea „Ce se mai poate intampla?!” :D, mai ales ca aproape orice imi propun devine realitate.

Voi, restul, cei care v-ati scris naiv si entuziast DO’s-urile pt 2010 va urez bafta si buna sporire, dar va sfaturiesc sa nu uitati un lucru: cateodata ceea ce ne dorim nu este neaparat ceea ce este si bun pentru noi.

Va pupa Ale.

Ca la sfarsit de an…

Cu cata increderea, sperante si vise  priveam anul trecut acest an care isi ia zborul in borcanul cu amintiri. L-am digerat greu in incercarea de a ne lupta cu toate barierele economice si financiare. Ne-a afectat personalitatea si intreaga fiinta sociala si personala. De data asta vreau sa privesc in urma, sa vad unde am gresit, sa vad ce asteptari am avut si nu s-au indeplinit. Poate cu aceasta confesiune virtuala, voi reusi sa-mi adun fortele pentru a putea pasi liber si necompromis in noul an.

Pentru mine a fost un an cu bune si cu rele, ca pentru toata lumea. Cantitativ cele rele le-au depasit pe cele bune, dar din punct de vedere calitativ am avut parte de cele mai mari „bune” din viata mea. Nu pot sa spun decat „Multumesc” Entitatii care mi le-a oferit in momente in care planam in deriva prin micile si epuizantele probleme ale vietii. Mi-a fost oferita o umbrela pentru picatura chinezeasca a vietii de zi cu zi. Si cu umbrela aceasta ma indrept eu spre noul an.

Si iata din ce e fabricata umbrela mea: din pasiunea si puterea de a fi eu insami, de a crede si de a fi curajoasa. Acum numele meu si intrega mea fiinta au cu totul alta rezonanta. Am invatat ca fericirea noastra nu depinde de cei din jurul nostru ci doar de noi insine. Putem sau nu sa alegem lucrurile care ne aduc zambete si clipe de bucurie, prietenii pe care dorim sa-i tinem alaturi si cartile pe care sa le citim, filmele pe care sa le vedem, felul in care vrem sa traim. Am invatat ca lucrurile mari cer rabdare si vizualizare. Am invatat ce esti mai fericit atunci cand daruiesti si cand NU esti TU centrul universului tau. Am invatat ca oamenii sunt mai complecsi decat par si ca in orice om poti gasi un univers profund si frumos pe care merita sa-l explorezi. Am invatat ca e mai usor sa dai sfaturi decat sa le urmezi.

Umbrela mea e putere si curaj. Umbrela mea e noua Alexandra pe care o sa o vedeti, asculta si citi in anul 2010. Sunt asa cum vreau eu sa fiu si sunt mandra ca am gresit si ca am invatat. Sunt fericita ca sunt o eleva buna a vietii si ca invat mereu cate ceva de la voi toti.

Pentru anul viitor nu-mi voi face o lista de „Dos” si de „Don’ts” care sa ma priveasca acuzator si dezamagita la sfarsitul anului viitor. Ma voi reconfigura pe traseu si voi incerca sa iau deciziile corecte la fata locului. Evoluez in fiecare zi prea mult si prea repede pentru a tine pasul cu o lista din trecut care nu o cunostea pe Alexandra din viitor. Deci, la naiba cu lucrurile pe care vreau sa le fac la anul! Sunt sigura ca vor fi multe si frumoase si ca la sfarsit de 2010 de voi termina anul cu magna cum laude la materiile „lectii de viata”, „sentimente”, „putere”, „fapte bune”, „invataturi”, „personale”.

Va pupa Ale.