Draga Moshule,
nu pot sa te mint, nu am fost prea cuminte anul acesta. Pun pariu ca nicio scrisoare adresata tie nu incepe asa, din contra, dar sunt sincera. Iti scriu din timp, pentru ca ultima oara, acum vreo 17 ani, am facut acest lucru doar cu trei zile inainte de Craciun si parintii mai au fost nevoiti sa ascunda scrisoarea intr-un dulap, pentru ca si lor le era prea rusine sa ti-o trimita asa tarziu. Imi amintesc ca iti si desenasem ceva frumos, sigur ti-ar fi placut.
Acum dupa 17 ani, iti scriu o noua scrisoare. Habar n-am daca stii cum sta treaba cu net-ul, blog-urile si tot tam-tam-ul acesta electronic. In cazul in care ti-ai achizitionat un PC decent si conectare la Internet, sigur vei citi ce-ti scriu eu aici. Si daca vei citi, sunt sigura ca te vei mira pentru ca am ridicat considerabil media de varsta a solicitantilor de cadouri. Iti spun de pe acum ca am 25 de ani, dar probabil stii si tu asta pentru ca ma cunosti foarte bine :).
Nu te mai tin in loc, pentru ca ai destule de pregatit pana la Craciun. Deci, iata ce imi doresc eu:
– imi doresc sa ninga cu fulgi mari de Craciun. Au trecut deja cativa ani buni de cand nu a mai nins de Craciun cu fulgi mari, pufosi si visatori. O ninsoare rupta din povesti care sa cada peste Brasovul gri. Ce zici, se rezolva? (nb. Probabil ca nu ar trebui sa-ti cer asta pentru ca inca nu mi-am achizitionat cauiucuri de iarna, dar imi asum cu fericire riscul :D)
– imi doresc sa asterni pe fata fiecarui roman un zambet pe fata. Toata lumea e atat de trista si de deprimata incat nici nu-ti mai vine sa iesi din casa
– imi doresc bucuria si optimismul copilariei. Atunci cand ne bucuram de mirosul de cozonac si prajituri din casa in Ajun, cand stateam cu nasucurile lipite de geamul cald asteptandu-l pe Moshu’. Cand auzeam zurgalai la geam si chicoteam de bucuria asteptarii. Cand cantam colinde si impodobeam casa si furam cu bucurie nevinovata cate o bomboana de brad lasand doar ambalajul sa se legene nefolositor pe crenguta de brad. Cand adormeam plini de vise si nerabdare sa vina dimineata Craciunului in asternutul cald si frumos mirositor.
– imi doresc sa uitam de probleme , criza si politica macar pentru o zi.
– imi doresc sa ne redai credinta in miracole si fapte bune
– imi doresc sa nu mai simt pierderea definitiva a fiintelor dragi din viata mea
– imi doresc sa cred din nou in tine cu toata foarta cu care credeam acum 17 ani.
Asta imi doresc, Moshule. Am recunoscut ca nu am fost prea cuminte anul acesta, dar promit solemn ca la anul ma voi schimba definitiv si irevocabil in ceea ce-mi doream sa fiu acum 17 ani.
Iti multumesc anticipat si astept daca nu rapsuns, macar comentariul tau la acest post.
Te pupa Alexandra.
Perfectly imperfect 