Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Sub piele…

Posted: Iulie 5, 2011 in Lola's heart, Uncategorized
Etichete:, , , ,

Sub capacul lumii exista materie…si materia sunt eu, esti tu…suntem noi.

Nu departe de viata, ne-am nascut noi, fetusi atasati de lumina si de energie. Am crescut: eu din energie, tu din informatie. Iubesc excursiile atemporale in gradina vietii, acolo unde dansam sub ploaie de stele, acolo unde ne adancim si ne ridicam, plutim si ne ingropam in fantezia de a trai. Ma intreb ce viata ne-a adus impreuna, ce zmeu fabulos esti, ce raset de zana te-a facut sa apari in calea mea, in scoica din care-mi strang entuziasta valoarea…

M-am nascut neagra pentru tine, cel care nu cunoaste abandonul, cel care iubeste adancimile, cel curajos si vrednic de a ma purta in palma. Nu mi-a fost teama ca nu ma vei recunoaste…iubesti negrul.

Sunt perla ta neagra.

 

Anunțuri

Manifest de gratie:

Gratie voua, dragilor barbati, realizam cat de frumoasa este viata, indiferent de cat de rau ne sta parul, cat de nostalgice si deprimate suntem! Fara voi, viata ar fi pustie, epilatul, parfumul si cremele ar fi inutile, dansul o prostie, iar noaptea ar trona victorioase pe noi pijamalele groase cu ursuleti. Daca nu ati exista voi, discutiile noastre ar fi extrem de limitate, atat de limitate incat, in final, ar straluci prin absenta. Fara voi nu rasare soarele, si daca rasare, o face mai in scarba.

Sunteti mijlocul si scopul fericirii noastre. Cand voi ne faceti un compliment, oricare ar fi motivatia voastra, usile cerului se deschid, iar in noi intra triumfatoare respectul, aprecierea, iubirea de sine si dorinta de a trai. Va multumim ca ne tineti oglinda aproape ca sa ne vedem mereu in ea si sa nu uitam in niciun moment cine suntem. Fara voi, nu stim cat valoram, cum aratam, ce ne dorim si care este rostul nostru. Faceti-va in continuare datoria de a ne asigura fericirea, in fiecare moment moment al existentei voastre sau cand va aduceti aminte, dar faceti-ne fericite. Noi nu stim si chiar daca am invata, suntem sigure ca voi stiti mai bine.

Va rugam si va imploram, sa nu ne parasiti niciodata, si sa straluciti in viata noastra, chiar si putin de tot caci noi, fapturi simple, ne multumim si cu putin. Nu o sa va spunem acest lucru, dar o sa va aratam zi de zi, prin iertare si darurire extrema cat de putine sunt lururile de care avem nevoie. Limitele noastre nu le cunoastem, aratati-ni-le voi! Fericirea noastra nu o cunoastem, aratati-ni-o voi! Scopul nostru nu il stim, aratati-ni-l voi! Nu stim la ce ne foloseste creierul, arati-ne voi!

Va multumim voua, barbatilor, ca dati sens existentei noastre inutile, ca datoria voua am inceput sa apreciem fustele scurte si mulat si siliconul, pentru ca stim ca asta va multumeste. Pentru voi gatim, pentru voi dansam, pentru voi gandim, pentru voi traim.

Slava Cerului ca s-a inventat Barbatul!

Dependenta, orice origine si fel ar avea, nu este buna. Nu este buna si cu asta basta. Dependenta, inseamna mai presus decat orice, pierdearea individualitatii, a personalitatii, abandon si uitare de sine. In relatii, femeia dependenta este cea mai periculoasa si nu neaparat pentru barbati, ci in principal pentru ea insasi. Femeia incadrata in aceasta categoria vrea sa fie tatuajul permanent al barbatului din viata ei. Sa stea agatata de barbatul ei ca iedera de zid, ca scamele acelea ingrozitoare pe care nu reusesti sa le dai jos de pe haina. Este autodestructiva si cu personalitatea fluctuanta in functie de barbatul care este in viata ei. Isi asuma cu toata responsabilitatea si seriozitatea calitatile si defectele partenerului, devenind usor o imitatie nereusita a acestuia. Este enervant de tandra si nu ar face nimic sa te supere, sa te faca sa pleci.

Dependenta ei nu se manifesta doar in planul sentimental, ci si in cel social. Daca esti prietana ei, atunci DOAR tu esti prietena ei si iti va repeta acest lucru zilnic, iar orice activitate pe care o vei intreprinde fara prezenta ei este cea mai mai jignire deoarece considera ca prietenia ii confera dreptul de a avea un deplin control asupra vietii tale. Te va imita in toate domeniile vietii tale: daca esti o ambitioasa, va deveni si ea subit, daca esti bruneta, se va vopsi si ea asa, daca iti plac iepurasii, vor deveni animalele ei preferate. In secret, va fi mereu indragostita de iubitul tau, pentru ca si tu esti. Il va considera un dobitoc doar atunci cand si tu il vei considera asa.

Prietenia cu o femeie dependenta este flatanta la inceput. Cand vorbesti te soarbe din priviri, este de acord cu tot ceea ce spui tu, te simti idolul vietii si te admira ata de mult incat mai ca-ti vine sa-i dai un autograf la finalul intalnirii ca sa o faci fericita. Apoi totul se transforma intr-o mare drama. Niciodata nu-i acorzi suficient timp, nu o iubesti destul, nu-I spui destul de des asta si daca tot ii spui intr-un final ca o iubesti ca sa scapi de gura ei, te va intreba suspicioasa: “Ma iubesti? Cat de mult?” Dupa dramele zilnice, va incepe sa te imite. Dar nu asa oricum. Va folosi cuvintele pe care le folosesti tu, expresiile tale, privirea ta, bancurile tale, stilul tau, orice ea nu are si ar vrea sa aiba. O sa ai un “mini-me” atasat de tine de care nu vei mai putea sa scapi in vecii vecilor, amin. Asta in cazul in care nu va interveni un barbat, atunci ai scapat de ea. Te va incerca un sentiment de bucurie ca ai scapat dar si de mila la adresa “saracului” care nu stie in ce s-a bagat.

Toata dependenta pe care ai simtit-o cu varf si indesat pe umerii tai se va muta pe umerii bietului barbat. Initial, flatat si el de atentia care i se acorda, el se va simti printul universului si zeul zeilor. Oglinda din ochii ei il vor arata cel mai frumos, cel mai destept si cel mai cel. Apoi, cum este si normal, comedia devine drama pe nesimtite. Il va suna in cele mai nepotrivite momente, ii va cere sa-i spuna si sa-i reconfirme la fiecare minut ca este iubita si apreciata. Nu va putea face nimic de una singura fara acordul lui. Isi va neglija toti prietenii, toate micile placeri pe care le avea inainte sa apara el, doar ca sa petreaca mai mult timp cu iubi. Daca nu este cu el, se gandeste cu siguranta la el, daca este cu el, tot la el se gandeste si la cata dragoste simte el pentru ea in acel moment. Este ca si fumatorul care in timp ce fumeaza isi mai aprinde o tigara.

Femeia dependenta vorbeste cel mai frumos si mai poetic despre dragoste, pentru in numele iubirii, este indreptatita sa suporte orice.  Nu te va intelege niciodada de ce ti-ai parasit partenerul, “pentru ceva atat de mic” desi in sinea ei stimeaza orice curaj al vre-unei semene se a-si lua viata in piept. Isi va implora barbatul de la inceput sa aiba grija de sentimentele ei, de fericirea ei si de ea. De multe ori trece prin toate durerile si prin toate rahaturile unei relatii viermanoase, peste comportamente marlanesti din partea partenerului fara sa-si puna vreodata problema ca lucrurile s-ar putea petrece si altfel.

Dupa debutul flatant al unei relatii cu o asemenea femeie, barbatul isi pierde usor, usor interesul. Este puternic  ajutat de perna afectiva cu care ea il sufoca zilnic. Realizeaza relativ repede ca poarta in spinare toata fericirea ei, ca este vinovat de fiecare lacrima a ei, ca nu va putea nici daca ar fi zeul din ochii ei sa o faca vreodata fericita. In plus, nici macar nu se va mai simti barbat, nu va mai lupta, pentru ca oricum ce rost are sa alergi dupa o caprioara care s-a predata inca de la inceput si care se baga singura si nesilita de nimeni in gura lui. Fara joc, fara lupta, fara distractie, barbatul traieste zi de zi drama unei femei care nu se are pe ea, care nu se iubeste, care nu se place.

Primul lucru pe care o femeie dependenta il pierde intr-o relatie este respectul partenerului pentru ea (respectul pentru ea insasi nici macar nu exista). Barbatul va incepe sa o jigneasca, sa o compare cu altele, sa nu-i mai acorda niciun fel de atentie, sa o insele in cel mai evident mod, sa o loveasca, sa o evite. Ea va suferi direct proportional cu acest comportament, dar nu va renunta la relatie chiar si in conditiile in care barbatul de langa ea o va folosi doar ca back-up sexual, in lipsa de alte caprioare mai “alergatoare”. Pusa in situatia unei despartiri, el va auzi cu siguranta intrebarile: “de ce nu ma mai iubesti?”, “cu ce am gresit?” sau strigatul ei disperat cand aceasta va iesi pe usa: “nu ma parasiiii!”

Dependenta vine din slabul respect pe care-l avem pentru noi. Din necunoastere, din lipsa interesului fata de propria noastra persoana, din dorinta de a ne gasi pe cineva care sa ne faca complete, nu sa ne completeze, ma repet, ci care sa ne faca complete. Fara un barbat, practic nu avem nicun scop, nu existam, suntem doar niste calculatoare in stand-by care asteapta sa fie folosite. Nu stim cat si ce valoram fara o oglinda masculina, indiferent care ar fi calitatile aceleia. Dependenta ne blocheaza simturile, ne amana trairea vietii, ne spulbera personalitatea si dorinta de a trai frumos. Este dusmanul cel mai prevers care, initial, e complicele tau iar apoi se intoarce impotriva ta, aratandu-te cu degetul si dezvaluindu-ti toate slabiciunile, te loveste sub centura apoi te ridica doar ca sa te loveasca din nou.

Dependenta ne stie toate slabiciunile si se foloseste cu sete de acestea. Cu cat ai o parere mai proasta despre tine, cu cat te subestimezi si te desconsideri mai mult, cu atat dependenta te va lovi mai tare. Orice gand negativ la adresa ta, de genul “nu sunt buna de nimic”, “nu ma duce capul”, “sunt urata”, “sunt proasta”, “o sa raman fata mare”, ‘nu pot”, “nu stiu” etc doar ii pregateste calea dependentei sa intre la tine-n suflet. Problema este ca iti va tari dupa ea in casa pe cel mai prost barbat din curtea scolii care nu va face decat sa mai puna o caramida la casa neincrederii tale. Nu ma refer la “casa de piatra”, bineinteles.

Nesiguranta, frica de fi si de a ramane singura, neincrederea in sine, necunosterea propriilor puteri calitati si valori, te face slaba. Dar si aberatiile sociale si familiale care iti sunt inserate in creier de la nastere, cum ca trebuie sa te casatoresti si asta cat mai repede, altfel esti o ratata social sau emotional, au si ele cuvantul lor in tot procesul acesta autodestructiv de dependenta. In cazul in care te consideri sau esti o femeie realizata profesional si personal, ti se va spune ca nu valorezi nimic fara un barbat langa tine.

Desigur, caracteristicile prezentate mai sus sunt exacerbate. Poate nicio femeie nu a trecut chiar prin toate atributele exprimate de mine. Dar cu siguranta, toate ne-am ragasit la un moment dat in caracterizarea de mai sus. Si chiar daca suntem femei in toata firea si in toate mintile, am alunecat uneori in groapa dependentei afective.

M-a tentat. Recunosc. M-a tentat sa stiu toate amanuntele, tracul, emotiile si nebunia din spatele cortinei. Locul de spectator care mi-era pregatit era mereu gol. Am preferat sa ma furisez in spatele cortinei. Inconstienta, tineretea, lipsa autoconservarii m-au impins sa ridc usor cortina si sa penetrez cu o curiozitate impulsiva pregatirea unui spectacol.

Toate aspectele vietii mele s-au alaturat si indreptat catre aceasta inconstienta. Daca, din intamplare, ma nimeresc spectator, deja arta si talentul actorilor, punerea in scena si decorarea nu ma mai impresioneaza. Stiu exact prin cate s-a trecut ca sa se ajunga la asta. Cate emotii, cati nervi, cate iluzii, cate probleme si cata truda, munca si greutati au dus la acest spectacol.

Curiozitatea s-a transformat in plictis patologic. Intr-un gol de entuziasm si de bucuria aplauzelor de dupa spectacol. M-am integrat atat de usor in organizarea din spatele scenei incat am uitat sa ma bucur de fericirea de a fi spectator. De a simti ca tot ceea ce se intampla dincolo de cortina imi e destinat mie si nu e nevoie sa stiu si sa cunosc travaliul nasterii unui spectacol.

Mi-e pur si simplu greata de interpretarea actorilor, care inainte de a pune piciorul pe scena au injurat si scuipat, s-au agitat, s-au ofticat si frustrat … iar apoi au pasit pe scena jucandu-si rolul ; de praful care trebuie curatat si ordinea care trebuie facuta inainte de un spectacol. Uneori blestem ziua in care am ales sa cunosc. Ziua in care am ales informatia si duritatea adevarului in locul entuziasmului, naivitatii si bucuriei de a fi spectactor.

Odata ce ai calcat in spatele scenei, nu mai e cale de intoarcere, poate doar cu o puternica spalare a creierului.

Sunt fata din spatele cortinei. Te vad cum iti pregatesti speechul, cum iti cureti costumul, cum te agiti sa iasa totul bine. Cum iti pregatesti zambetul pentru a te arata fara cusur spectatorilor. Eu sunt singura care iti stie adevarata fata, sufletul tremurand de emotie, munca pe care o depui sa-i multumesti pe altii. Te vad cum iti joci perfect rolul, cum te inclini si pasesti inapoi in culise. Am fost credibil? Oh da! Crede-ma, ai fost foarte credibil! Si atunci ma intreb, oare fata din spatele cortinei nu are dreptul la zambet, la propriul ei show, la atentia pe care tu o acorzi spectatorilor tai?

In culise e initial tentant, real si profund, sexy de dureros. Dar ajungi sa cauti din priviri, din spatele cortinei grele, cu mainile tremurande, locul tau de spectator, care acum e ocupat de altcineva.

Zilele mele se scurg lin, fara mari evenimente. Am renuntat , momentan, la Alexandra sociabila, si am trecut la o alta parte a fiintei mele, focusata pe interioare omenesti, invatare, lectura, pictura… Am terminat cartea pe care o citeam si care imi amuza serile (Un an in Merde, Stephen Clarke) si ma indrept usor si sigur spre alimentare spirituala cu alt gen de lectura. Cand voi termina, va voi face un rezumat, promit.


Asta ca inceput…ceea ce vreau sa exprim azi este o tema pe care n-am abordat-o niciodata in scris, decat verbal-oral, cu prieteni, la un pahar de discutii interminabile: lucrurile neterminate, sau mai bine spus, puterea lucrurilor neterminate. Din categoria „teoria chibritului aprins” face parte si post-ul meu de azi. Adica, pareri subiective, personale, aprinse, fara concluzii palpabile si evidente…

Care-i treaba cu lucrurile neterminate? Exact, asta va fi intrebarea pe care ne-o punem ulterior „ne-terminarii” unui lucru: „care-i treaba?”, sau „ce-ar fi fost daca…?”

– O carte pe care am inceput sa o citim si am inselat-o cu alta, aparent mai intersanta, ne va privi acuzator de pe noptiera in fiecare seara sau ne vom aminti, periodic, despre subiectul neterminat, chinuit de curiozitate

– Un draft in blog, pe care l-am inceput la un moment dat, dar in pana de idei sau inconsistenta verbala, l-am abandonat

– O relatie neterminata corespunzator, in care sentimentele au fost acoperite violent si voluntar. O astfel de relatie ne va urmari tot restul vietii : ce-ar fi fost daca… In general, logica si mintea nu au nicio putere si niciun scut in fata intrebarilor si gandurilor ulterioare unui finish obligat sa se intample. Un finish care nu si-a urmarit linia fireasca, nu s-a intamplat si nu s-a stins de la sine. E ca o mancarime care apare periodic si care, indiferent de succesul clipei prezente, fericirea momentului, perfectiunea circumstantelor, trebuie scarpinata prin intrebari fara sens, prin ganduri ce fug involuntar spre acel finish neterminat.

Sunt sigura ca toti avem la activ, lucruri neterminate. Lucruri incepute prin impulsivitatea momentului, negarea realitatii, ignorarea clipei viitoare, lucruri pe care le-am inceput fara intentia de a le incepe si pe care le-am inchis brusc intr-un sertaras mental cu incuitoare stricata. Obsedante si cicalitoare, acestea se intorc in momente cheie, te fura clipe intregi si te aduc inapoi chinuit de incercarea de a construi un puzzle complet, fara piese lipsa.

Nu mi-a venit sa cred! Exista inca preconceptii (din partea masculilor) conform carora, citez „Pentru ca femeile sunt inferioare din punct de vedere genetic si intelectual. Fiindca in ultimii 300 de ani, cand noi conduceam lumea ele stateau la cratita… si nici macar la asta nu sunt cele mai bune. Tot Jamie Oliver a trebuit sa scoata o carte sa le arate cum se face.(comment by ION – http://avem.wordpress.com/). Mai Ioane, mai,  mai baieti, mai, ca daca erati barbati nu va limitati de aceasta aberatie. Ce frustrari adanc infipte-n MS DOS va indeamna sa aveti inca parearea asta? Pe bune!

Hai sa va spuna Ale cum sta treaba (nb. Ale nu e o feminista convinsa, nici grasa si urata, prea evoluata sipritual, e doar o fata corecta dpdv gramatical, realista dar artista 😛 si bine infipta-n terra, ca sa zic asa), sa va ajut sa dati replica corecta atunci cand vreti sa „agatati” una inferioara fizic si intelectual si nu sa va mutilati sansa la dragoste si sex.

E adevarat, sunt slabe sanse sa va dam o mama de bataie, sa ridicam greutati, sa schimbam bateria la baie, sa devenim mecanici auto si multe altele pe care voi le stiti mai bine decat noi. Este dovedit stiintific ca aveti masa musculara si osoasa mult mai mare ca a noastra, deci la capitolul „forta” ne invingeti. Si daca razboaile si luptele sunt punctul vostru forte, noi consideram ca razboaiele sunt o pierdere de timp si de viata. Deci n-aveti cu ce va lauda, sincer! Ca din cauza voastra mor mii de oameni zilnic, ca sunt violate zeci de femei, ca nu va mai satura Dumnezeu setea pentru putere si cai-putere ce trebuie hraniti cu litri de bezina? Jet in rau, mah!

Cu ce va laudati voi, mai masculilor? Ca a evoluat rasa umana din pricina voastra? Ca stiti in ce directie trebuie insurubat surubul? Ca puteti deschide un borcan de zacusca? Ca puteti bea bere cu carul si ca sunteti fascinati de 11 oameni in pantaloni scurti care alearga dupa o minge? Nu ati auzit de yin si yang? Nu ati auzit de completare?

Sunt mandra ca sunt femeie si sunt mandra ca nu am gandirea voastra vis-a-vis de barbati. Ca nu va consider inferiori sau superiori, ci doar necesari si fascinanti. Sunt mandra ca voi purta in mine un copil, si ca am alta ratiune de a fi. Sunt mandra ca nu trebuie sa impart pumni ca sa demonstrez ca am un DICK mai mare. Sunt mandra ca ma bucur de flori, de o melodie, de un film siropos, de lacrimi fara sa-mi fie teama ca s-ar putea sa ma creada semenii slaba.

Nu ma duce capul? Atunci de ce am ajuns olimpica la anumite materii? De ce sunt in stare sa scot doua cuvinte inteligente? De ce gandesc mult mai profund decat voi? Pentru ca sunt limitata?!

Fratilor misogini, bagati-va mintile-n cap si nu confundati minoritatea cu majoritatea. Nu aruncati fraze care doar scot din voi frustrarea unei nopti cu Palmela si Manuela sau „flit”-ul unei inferioare sau faptul ca inca sunteti dependenti de sanul mamei. Si daca CELE din jurul vostru v-au adus la aceasta concluzie, atunci schimati anturajul fratilor, lasati bamboo-ul deoparte si locuruile care respira superficialitate si botox. Reveniti cu picioarele pe pamant.

Astept o teorie care sa contina macar o IPOTEZA, o DEMONSTRATIE si o CONCLUZIE, nu un aer provenit din partea dorsala a fiintei voastre. Hai, ca puteti mai mult de-atat!

Nu, nu ne vom satura niciodata de aceste cuvinte: seductie, sexy, sex. Nu ne vom satura nici sa le cautam teoretic si practic definitiile. Orice se invarte in jurul acestor cuvinte, e ispititor ca o ciocoalata pentru fete, sau ca o bere rece, vara pentru baieti. Tot ce voi scrie mai jos este pura o alegorie, o insiruire de cuvinte, situatii si imagini sexy, fara un final, fara o concluzie, fara o demonstratie a unui fapt, sentiment sau efect. Fara teorii, fara stiinta.  Este doar pura placere vizuala si fantezie.

Enjoy!

„O pereche de pantofi negri cu un toc pacatos de lung. Niste buze pline rosii, intredeschise. Parfum dulce-acrisor, si niste diavoli care danseaza in parul lung si greu. Rochia lunga cu o crapatura lunga care descopera un picior lung, interminabil… Privirea, acea privire din care intelegi ca e mult mai mult decat pare. Vorba soptita, cuvintele cu dublu-sens.

Rasul sexy la o poanta proasta. Indiferenta cu care ma priveste: poate trai si fara mine. Isi  este  suficienta, sunt doar un joc pe care vrea sa-l castige. Atat. I-as spune ca muzica care se  aude o completeaza si lumina din camera nu reuseste decat s-o faca mai frumoasa. Se joaca  cu vinul, rotind paharul si privindu-l fara interes, apoi il apropie de buze. Nu poti sa nu  obeserv ca gura paharului poarta semnul sarutului ei.”

” S-a intors de la serviciu. Are o privire plictisita si un pic obosita. Isi scoate cu greu pantofii  din picioare. Inca se mai simte parfumul ce a pterecut-o o zi intreaga. Camasa ii e un pic  sifonata si incepe fara interes sa-si descheie unul cate unul nasturii. Fusta aluneca fara mari  batai de cap pe gresia din baie. Se priveste in oglinda si-si prinde parul intr-un coc  lejer.Iese din baie, imbracata doar in sutien, in bichinii negri si in dreusurile negre. Habar  n-are ca arata mult mai bine decat o actrita de cinema, si asta o  face infinit de frumoasa. Inainte sa  se schimbe in hainele de casa, ma vede. „Erai acasa? Nu  te-am vazut.”

„Imi povesteste de 30 de minute despre nenorocitul ala de proiect. Ma uit la mainile ei si ma gandesc ca ar trebui interzise oja rosie si tocurile la birou. Cel putin tocurile ei. Se enerveaza ca am uitat ce ma intrebase si scapa pixul din mana. Poate ar trebui sa ma aplec dar nu pot sa nu cedez ispidei de a o lasa pe ea ca-l culeaga. Devine din ce in ce mai nervoasa. A inceput deja sa-si muste buza de jos si ma priveste cateva secunde cu o privire ucigasa.

Probabil mi-a observat zambetul tamp pe care-l am din momentul in care fusta sobra si lunga pana la genunchi aproape ca a crapat pe soldurile ei atunci cand s-a aplecat sa ia pixul de jos. . Sau daca nu era colega mea. Incepe sa fie foarte cald, si isi prinde cu un creion, in coc, parul la spate. Proasta decizie! Parfumul ei se simte mult mai intens acum si nu pot sa nu cedez ispitei a e o saruta usor pe gat. „CE faci? Esti nebun! O sa-mi iau dosarul si o sa plec. Intre timp bea niste apa rece!” Nu ajungeam sa nu ma mai intereseze deloc un proiect atat de important daca-si lasa acasa costumul business, pantosii aia ucigasi si oja rosie acasa. Sau daca nu era la draq, colega mea”.

” Un bar plin de fum, prietenii de-o viata. A intarziat. Ma pupa usor pe obraz, dar din pacate face asa si cu ceilalti de la masa. Pentru ea nu s-a schimbat nimc. Ne stim de un secol si probabil nu se va schimba nimic. Se aseaza fix in fata mea. Are parul zburlit si un zambet relaxat, ca de vineri seara. Rade la toate glumele proaste ale noastre si incearca, fara rezultat, sa ne dea replici. Imi atinge din greasala piciorul pe sub masa. O fi un gest gandit, sau pur si simplu hazardul?

Ne pregatim sa incheiem seara intr-un club. In taxi, se aseaza lanaga mine. Stam inghesuiti 3 pe bancheta din spate. Taxiul ia o curba brusca si-mi aterizeaza fix in brate. Imi zambeste  si se scuza pentru ca mana ei a ajuns infiorator de aproape de slitul meu. Ajungem in club. Lumina difuza, stroboscoapele, muzica infiorator de tare. E cald. Isi da jos bluza larga si ramane intr-un tricou aproape transparent. Este probabil prima oara cand realizez ca amica mea de-o viata are si sani. Danseaza de parca ar fi in transa. Miscarile ei nu sunt cele pe care le stiam, acum sunt prea provocatoare, prea evidente. Imi imaginez ca-mi danseaza numai mie. Specimenele masculine din club incep sa o observe. Incep sa fiu gelos. La un moment dat se intoarce spre mine si-mi ofera cel mai sexy zambet pe care l-am vazut vreodata.  In nebunia din club, o trag spre mine si o sarut iar ea-mi raspunde de parca am fi de o viata iubiti. E incredibil ce buze are! E gata, sunt prins!”

” Ne pregatim pentru o seara in oras. De o saptamana imi tot face cu ochiul si-mi zambeste complice. Sigur imi pregateste ceva. Inainte sa iesim din casa ma anunta sec : „O sa mai vina cineva cu noi”. Si apoi iesim. Ma tot intreb cine este persoana, si de ce n-am stiut dinainte sa fac rezervarea in oras. Ma vede curios si bulversat si imi spune zambind: „E o prietena mai veche. Ma gandeam sa nu o lasam singura in seara asta”. Ne intalnim cu prietena ei, o fata dragutza si vesela. Asist la o conversatie intre fete cu scurte istorisiri ale vietii lor. Discutii despre genti, rujuri, oje, haine. Ma intreb ce naiba caut aici. Nu mai inteleg nimic. Nici nu ma baga in seama. Cina se termina asa cum am inceput, eu uitandu-ma pe pereti si butonand mobilul, ele vorbind despre toate mall-urile din lume. Inainte sa intram in masina, iubita mea imi spune: „Eu o sa stau in spate, langa prietena mea”. Da, asta e culmea! Pornesc masina si dau drumul la radio. Unde mergem? o intreb. „Acasa”, imi spune  si-mi face cu ochiul. Aha, alta runda de conversatii cu si despre haine si accesorii. Perfect, sper sa fie un meci la TV. Din spate aud chicoteli. Ma uit in oglida retrovizoare. Iubita mea si prietena mea se saruta senzual. Ce naiba? Aproape ca intru pe contrasens. Conduc incet si privesc fara replica la ce se intampla pe bancheta din spate. Mainile „prietenei” se strecoara pe sub camasa iubitei. Iubitei mele. Mi se face dintr-o data cald. Dupa ce privesc fara sa fiu atent la drum spectacolul din spatele meu, iubita mea se apropie de mine, ma trage usor spre ea si-mi spune soptit: „Stai linistit. Probabil mie o sa-mi placa mai mult decat tie…””