Chiar avem nevoie de o lista?

Editorialele din reviste – lista pentru 2010, prietenii mei-lista de Do’s in 2010, incep sa ma simt complexata. Chiar e nevoie de o lista? Si trebuie neaparat sa o facem publica? La sfarsitul anului trecut postam ceva de ganul, (ma) citez: „Pentru anul viitor nu-mi voi face o lista de “Dos” si de “Don’ts” care sa ma priveasca acuzator si dezamagita la sfarsitul anului viitor. Ma voi reconfigura pe traseu si voi incerca sa iau deciziile corecte la fata locului. Evoluez in fiecare zi prea mult si prea repede pentru a tine pasul cu o lista din trecut care nu o cunostea pe Alexandra din viitor. Deci, la naiba cu lucrurile pe care vreau sa le fac la anul! Sunt sigura ca vor fi multe si frumoase si ca la sfarsit de 2010 de voi termina anul cu magna cum laude la materiile “lectii de viata”, “sentimente”, “putere”, “fapte bune”, “invataturi”, “personale”.”

Asadar, m-as contrazice grav daca as incerca sa postez asa ceva, eu fiind firea rebela, impulsiva si prea pasionala ca sa ma las ingradita de niste task-uri care mai de care realizabile … sau nu. Singurul lucru pe care-l stiu este ca pentru mine 2010 va fi un an decisiv, din mai multe puncte de vedere. In primul rand profesional. Hai sa recunoastem: oricat de talentosi, frumosi si destepti am fi noi romanii (sau o parte din noi) , tara in care traim nu ne ofera prea multe. Si in plus, nici nu prea stiu sa devin bogata peste noapte, n-am radar de barbati cu bani si am un respect mult prea mare pentru mine ca sa ma dedic unor „practici” vechi de cand e lumea. Deci, aproape ca n-am nicio sansa in tara asta.

Boom-ul economic din 2008 imi umflase pieputul cu entuziasm si chiar credeam sa , in sfarsit, pot realiza multe din visele mele (apartament, o masina decenta, un job banos). Apoi a venit 2009, si ne-am dezumflat cu totii ca un balon de calitate discutabila, ne-am consumat intelectual, financiar si psihologic pana la epuizare, trezindu-ne la sfarsit de an cu sperantele in coma (alcoolica).

Previziunile pentru 2010 sunt sumbre, de aceea imi dau peste mana cand apuc telecomanda sa fac slalom printre canalele de televiziune. Urasc stirile pentru ca in afara de vesti proaste, boli porcine, somaj, crime, criza si Base, nu mai suntem informati cu nimic altceva. Noroc cu teoriile New Age si cu Secretul, ca altfel n-am mai avea nicio urma de pozitivism si sperante in noi. Se anunta iar un an de tras apa la WC dupa el , nu alta. Si atunci, ce sanse am eu, un simplu wedding planner si manager de evenimente, o vanzatoare de sentimente frumoase, fluturasi, flori, culori si veselie intr-o tara care nu-si poate plati dreptul la o zi perfecta (nunta)?

De aceea pentru mine, anul curent este decisiv. Iubesc aproape de fanatism job-ul meu dar nu ma incalzeste noaptea, nu-mi plateste consumatia din oras, nu-mi achita ratele la apartament (ce rate! mai intai imi trebuie macar un avans). Imi hraneste doar orgoliul si placerea profesionala. Ca doar, deh, am un job exotic si frumos. Asadar si prin urmare, am inceput sa privesc peste granite si sa iau in calcul posibilitatea de a lucra intr-o alta tara ( Vorba din cantec, „nu m-am nascut in locul potrivit”). Insa o sa fac tot posibilul sa iau tot ce-i mai bun din anul acesta si sa fructific toate oportunitatile romanesti, ca sa nu imi bag coada intre picioare si bagajul in mana si sa ma indrept spre alte natii. In cazul in care fructele s-au stricat definitiv, o sa adopt cu entuziasm expresia lui Sebi (nb. drag coleg, mare patron) ” In caz de ceva, saluuut!”.

De aceea nu vreau sa-mi fac o lista. Toate DO’s -urile  care ar tine de o lista (sa-mi iau apartament, Iphone, lectii de dans, CD-player pt masina,  cursuri de vanzari sau master in relatii publice etc) implica automat eforturi fianciare sutinute. Da, stiu, ca sa se intample lucrurile le care le doreste trebuie mai intai sa le „pui pe hartie” , sa le constientiezi, sa le vizualiazei, apoi sa le urmezi indeaproape. Cel putin asta spun „progamatorii neuro-lingvisti”.

Mi-e mila de lista pentru 2010. Oricat de mult incearca sa se formeze in creierul si asteptarile mele, eu nu o las sa se astearna pe blog. O sa tin in minte ce-mi doresc pentru anul acesta dar nu o sa le iau pe toate drept litera de lege. Reconfigurarea o sa fie de fapt singurul DO pe care o sa-l urmez. Sunt sigura ca va fi bine si ca pana la urma toate se vor rezolva de la sine, vorba mea „Ce se mai poate intampla?!” :D, mai ales ca aproape orice imi propun devine realitate.

Voi, restul, cei care v-ati scris naiv si entuziast DO’s-urile pt 2010 va urez bafta si buna sporire, dar va sfaturiesc sa nu uitati un lucru: cateodata ceea ce ne dorim nu este neaparat ceea ce este si bun pentru noi.

Va pupa Ale.

Craciunul si spiritul lui

E 22 decembrie…mai sunt exact 2 zile si un pic pana la Craciun. Este absolut esential sa mai adaug un post din categoria „Craciun” avand in vedere ca simtim spiritul asta pana-n gat .  Stresul cadourilor a inceput,  etern-fascinantul Hrusca ne colinda in toate locurile posibile, traficul devine din ce in ce mai ambuteiat, rafturile magazinelor se golesc vazand cu ochii, reclamele la TV ne imbie seducator sa mai dam un ban, si inca un ban, ca doar deh, e Craciunul. Inbox-ul, la fel ca si beciul si podul, sunt pline de ganduri bune si multumiri pentru un an de mega rahat (scuzati-mi franceza), incat am impresia ca moshu’ asta pe cale-l asteptam cu totii a devenit un agent de vanzari super antrenat sa-ti ia si ultima suflare financiara din buzunare.

Si nu, nu e negativism, e doar purul adevar. Din pacate, aste e partea urata si nasoala a Craciunului. Partea buna e ca dezvelind toate foile stricate de pe aceasta sarbatoare multinationala, are si X-masul farmecul sau. Eu, de exemplu, incerc cu greu sa-mi dezlipesc zambetul tamp de pe fata si expresia Coca-Cola -gica „Vine Cracunul :D” de pe buze. Iubesc acesta sarbatoare cu toata fiinta mea copilaroasa, desi nu mai simt, nici macar sub radical, ce simteam cand eram mica si zburlita. Incerc totusi sa pastrez aceeasi traiectorie vesela a Craciunului si sa sper ca toate vor redeveni asa cum au fost in esenta: bucuria de a darui, bucuria de primi, de a spera si de a-ti dori mai mult. Ca doar despre asta e vorba, nu?

Fac slalom prin comercializarea extrema a acestei sarbatori si prin aerele pe care le emana acest proces si ma gandesc cu drag la linistea pe care ti-o da seara de Ajun si pacea care se asterne in tot orasul dupa ce magazinele non-stop se inchid in sfarsit, oamenii se intorc degerati sper case, miroase de lesini in toata casa a cozonac si prajituri, a brad si a veselie. Atata de mult cat imi place sa daruiesc, tot asa imi place si atmosfera de Craciun.  Imi plac toate decoratiunile aferente aceste sarbatori, si nimic legat de aceste zile nu mi se pare prea mult (prea multe colinde, prea multi brazi, prea multe luminite, prea multe decoratiuni, prea multa bucurie,  prea multe cadouri :P).

O sa va colind si o sa va urez azi tot ceea ce -mi doresc pentru voi de azi, pentru a nu incarca in plus reteaua deja supra ocupata din Ajun si din ziua de Craciun. Asadar si prin urmare, prin urmare si-asa deci, va doresc:

– sa fiti la fel de frumosi si destepti

– sa va bucurati de toata pacea si fericirea din lume nu numai in aceste zile sfante ci si in intregul an

– sa aveti bani multi pe care sa-i cheltuiti pe lucrurile care va fac placere

– sa primiti o tona de cadouri (nu ad-literam ca nu aveti unde sa le depozitati :P)

– sa va lungiti lista de messenger cu inca pe-atatia prieteni noi pe cat aveati

– sa aveti iesiri si seri vesele si fericite cu toti acei prieteni noi din lista de mai sus

– sa fie fiecare zi a voastra un motiv a spune un simplu si sincer „multumesc” cerului in fiecare seara

– si sa cresteti mari in ce directie vreti voi

Va pupa Ale,

Ne „auzim” dupa Craciun.